joi, 23 mai 2013

Justiția și simpatia. Pușcăria sfințește România. (de Cristian Tudor Popescu)

 1) [...] Becali s-a comportat finalmente mai civilizat şi responsabil faţă de Justiţie decât dl Adrian Năstase. Spre deosebire de opereta unghiei în gât şi ascunderii prin spitale, pe care ni le-a oferit fostul premier, dl Becali s-a predat autorităţilor fără scandal. A considerat, luând aminte la reflecţia vărului Giovani..., „Închisoarea nu e pentru oameni, e pentru girafe?”, că este om, nu girafă.
Ceea ce nu l-a împiedicat să afirme că mai bine nu se întorcea de peste hotare şi n-ar mai fi avut acum nicio problemă. Întrebat fiind dacă va mai rămâne în ţară după ce îşi ispăşeşte pedeapsa dată de „statul care m-a trădat”, dl Becali a spus că pământul României e sfânt, cum să-l părăsească?
Frumos, dar când a vrut să fugă în Israel, în seara dinaintea condamnării, fiind oprit de poliţie pe Otopeni, pământul României nu era sfânt?
Logic, înţelegem că puşcăria sfinţeşte România.

2) De 12 ani a avut nevoie Justiţia ca să dea o sentinţă definitivă în cazul Becali. În cazul dosarului transferurilor din fotbal au fost necesari 5 ani ca să nu dea nicio sentinţă şi să ia totul de la capăt, pe banii statului.
Logic, înţelegem că în România, un proces durează câţi bani şi avocaţi ai.

3) De ce, pe lângă premierul Ponta, există destui simpatizanţi ai d-lui Becali? Pentru că, dacă în România comunistă sărăcia era declarată o cvasivirtute, iar bogăţia o vinovăţie apriorică, după `89 s-a înţeles că libertate, democraţie şi capitalism înseamnă să te înavuţeşti prin orice mijloace şi mai ales furând de voie statul. Cel ce păgubeşte statul e „băiat deştept” şi, dacă mai dă şi „la oameni” din ce-a furat, e un om minunat.
Logic, ciordeală să fie, dar să luăm şi noi!!! Iată codul eticii şi echităţii capitaliste româneşti care a născut „simpaticul” personaj Becali [...]

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu