Deja m-am plictisit să scriu ce am mai văzut și eu. Și atunci stau și mă întreb ce "tembeliziuni" (televiziuni) avem în țara asta? Sau chiar nu se mai întâmplă și altceva? E prima dată când mi s-a făcut dor de un Antonescu, un Ponta, un Mazăre, un OTV!!!
Eu cred că într-o țară normală la cap, da, ar fi trebuit să fim înștiințați de condamnare, dar nu sufocați cu detalii care mai de care mai tâmpite. Există o hotărâre judecătorească definitivă și ea nu se comentează. În România e altfel...
În România, orice știre despre un magnat condamnat post-revoluție este într-adevăr o știre senzațională. E prezentată ca o victorie. Victoria oamenilor simpli împotriva baștanilor. Victorie pe terenul sterp al justiției.
Și totuși... Mulțimea de oameni care stau și crapă semințe în fața TV-ului și își fac cruci repetate nu sunt altceva decât istoricul exemplu al idioților adunați la curtea Domnului, de pe vremuri, să asiste la câte o execuție publică, deși nu înțelegeau nimic. Ei vor să vadă sânge, azi condamnări. Românii sunt un clișeu: un popor care așteaptă decapitarea conducătorilor lor, dar în același timp, la 4-5 ani îi votează. Idealul fiecăruia pierde în fața efectului de turmă politică. Și dacă nu mă credeți întrebați-vă cum a ajuns Becali în Parlament? Evident, votat de turmă...
Pentru câteva sate din România, pe care acest personaj le-a construit, pentru săracii cărora le-a donat bani, pentru preoții care au primit bani și au făcut biserici, Becali e un martir. Ce ne-ai făcut Băsescule, tu și cu procurorii tăi D.N.A...Of! Dar banii, înțelegeți oameni buni, banii tot vouă vi i-a furat și tocmai de asta face pușcărie, a prejudiciat statul, deci pe voi. Ar avea el similitudini cu Robin Hood, dar acesta din urmă fura de la bogați, și nu de la săraci, ca să dea la săraci...la Becali e un non-sens...
Așa că, nu mai plângeți după lupul dintre oi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu